POLITICI PUBLICE
PENTRU FAUNA SĂLBATICĂ
România are o responsabilitate majoră în ceea ce privește conservarea biodiversității de interes și importanță comunitară. Această secțiune are ca scop evidențierea principalelor direcții privind îmbunătățirea managementului faunei sălbatice emblematice din România, și anume a carnivorelor mari, zimbrilor și sturionilor.
Provocările derivă din lipsa unei viziuni clare și asumate privind conservarea acestor specii în țara noastră, ceea ce a dus, deseori, fie la conflicte majore (soldate cu pagube materiale, vătămări sau chiar decesul oamenilor, atunci când vorbim de ursul brun, simbolul Carpaților), fie la periclitarea anumitor specii (cum sunt sturionii, din cauza braconajului accentuat, a întreruperii rutelor de migrație și a pierderii habitatelor).
Credem că România trebuie să fie un exemplu nu doar în ceea ce privește nivelul ridicat al biodiversității, ci și a modului de conservare și gestionare a acesteia. În cele ce urmează, împărtășim direcțiile cheie, esențial de urmat și integrat în politicile publice și în practicile de management.
CARNIVORE MARI
România are cea mai mare populație de urs brun din Uniunea Europeană, ceea ce reclamă ca absolut necesar implementarea de măsuri clare, care să faciliteze coexistența cu această specie:
- Definirea clară și introducerea unui sistem național de clasificare comportamentală a urșilor, pe mai multe niveluri (de la neproblematic la periculos), care să stea la baza deciziilor de intervenție, relocare sau extracție (model practic, inspirat din practici din Slovenia, SUA, Croația – 4 niveluri).
- Crearea unei baze de date centralizate și publice privind intervențiile asupra urșilor, care să includă: data, localizarea acțiunii, motivul, tipul intervenției, identificarea exemplarului (sex, vârstă, dar și greutate, mărime – puncte CIC craniu și blană pentru exemplarele recoltate) și rezultatul (inclusiv destinația exemplarelor, dacă rezultatul intervenției a fost extracția).
- Stabilirea unor principii și criterii științifice pentru extrageri, evitând vânătoarea preventivă generalizată care să vizeze masculii dominanți, neproblematici (întrebări cheie: ”Ce?”, ”De ce?”, ”Unde?”, ”Cum?”, ”Când?”, ”Prin ce metodă?”). Totodată, este nevoie de transparentizarea procesului decizional legat de aprobarea cotelor, prin implicarea societății civile și a comunității științifice.
- Operaționalizarea unor echipe regionale mixte de intervenție permanente (24/7), alcătuite din personal tehnic (biologi, veterinari, jandarmi, gestionari), apolitic, cu atribuțiuni clar definite.
- Investiții în prevenție – garduri electrice și câini specializați la stâne, creșterea capacității umane în ceea ce privește paza animalelor, gestionarea deșeurilor și a hranei de origine antropogenă (inclusiv a hrănirii complementare la observatoarele de urs).
- Stabilirea unei metodologii unitare, agreate și recurente pentru evaluarea mărimii populației de urs, lup și râs, preferabil prin metode genetice validate, în parteneriat cu institute independente de cercetare.
- Implementarea de măsuri concrete de reducere a fragmentării habitatelor carnivorelor mari la nivel de peisaj, inclusiv desemnarea coridoarelor ecologice critice pentru aceste specii.
- Evaluarea anuală a eficienței măsurilor de management, inclusiv a intervențiilor, prin raportare publică, adaptare a politicilor în funcție de rezultate și corelare cu obiectivele de conservare asumate la nivelul UE.
- Operaționalizarea Grupului de Lucru privind Conservarea speciilor de carnivore și înființarea unui Grup de Lucru Consultativ, ca suport pentru luarea deciziilor de către Ministerul Mediului.
Dezvoltarea unui program național de educare a elevilor și informare a publicului larg cu privire la comportamentul care trebuie adoptat în habitatele naturale (de exemplu în drumeții, la culesul de ciuperci și fructe de pădure), precum și în proximitatea speciilor sălbatice (de exemplu, cu ocazia campării sau desfășurării altor activități, prevenirea atragerii ursului prin depozitarea/amplasarea necorespunzătoare a hranei sau a deșeurilor de natură organică).
ZIMBRI
Recomandările de mai jos se subscriu viziunii agreate de Grupul de lucru național pentru specia zimbru, conform căreia, în următorii 50 de ani, de-a lungul lanțului carpatic din România să se dezvolte și să se mențină o populație viabilă, interconectată și funcțională de zimbri (Bison bonasus), capabilă să se susțină natural în habitatele sălbatice.
- Revizuirea cadrului legal privind reintroducerile de specii, prin clarificarea definițiilor (reintroducere, repopulare), a procedurilor administrative și a includerii zimbrului în schema națională de compensare a pagubelor provocate de fauna sălbatică (alocarea de fonduri bugetare).
- Introducerea zimbrului în monitorizarea anuală obligatorie realizată de gestionarii fondurilor cinegetice, conform Legii 407/2006, cu fișă tehnică și metodologie standard, transmisă oficial prin MMAP.
- Actualizarea contractelor de gestionare cinegetică pentru a reflecta statutul de specie strict protejată al zimbrului și pentru a introduce obligații explicite privind protecția, colaborarea în monitorizare și raportarea anuală.
- Elaborarea unei strategii naționale pentru gestionarea genetică a zimbrului, cu obiective clare privind diversitatea, criterii pentru translocări, colaborare cu European Bison Pedigree Book și înființarea unei bănci genetice naționale.
- Crearea unei baze de date naționale deschise și actualizate, care să integreze date despre metapopulații, structură, distribuție, natalitate, mortalitate, conflicte și date genetice – gestionată de ANMAP în parteneriat cu grupul de lucru și instituții științifice.
- Integrarea conservării zimbrului în politicile naționale de biodiversitate și dezvoltare rurală, prin includerea în Planul Național Strategic PAC, ghidurile PNRR, POIM, AFM și prin sprijinirea inițiativelor de turism de natură și coexistență locală.
- Stabilirea unei entități naționale de coordonare pentru managementul zimbrului, cu rol clar în aprobarea reintroducerilor, coordonarea monitorizării și a conflictelor, integrarea datelor genetice și operaționalizarea SPNA – sub egida MMAP sau ANMAP.
- Identificarea și protejarea coridoarelor ecologice pentru conectarea celor trei nuclee de reintroducere a zimbrului (Vânători-Neamț, Țarcu-Armeniș, Făgăraș), prin includerea lor în planurile județene de amenajare a teritoriului și în legislația de conservare.
- Recunoașterea și includerea în Strategia Națională a exemplarelor de zimbru aflate în captivitate și semilibertate, cu regim distinct de gestiune, criterii de bunăstare și rol clar în conservarea genetică și în reintroduceri.
- Instituționalizarea Grupului de Lucru Național pentru zimbru ca organism consultativ permanent, cu rol formal în revizuirea SPNA, monitorizarea progresului și avizarea deciziilor strategice privind conservarea speciei.
STURIONI
- Alinierea legislativă și reglementarea unitară a sancționării pescuitului, deținerii, transportului, comercializării sturionilor capturați pe teritoriul României din habitatele piscicole naturale, precum și a produselor și subproduselor obținute din aceștia, prin corelarea prevederilor din legislația secundară (ex. Legea Deltei) cu cele din Legea pescuitului și a resursei acvatice vii nr. 176/2024, în sensul aplicării consecvente a sancțiunilor penale (ex. închisoare 3–5 ani pentru pescuitul ilegal de sturion), evitând tratamentul sancționatoriu contradictoriu.
- Adoptarea și implementarea Planului Național de Acțiune pentru Sturioni, în conformitate cu Planul paneuropean și Directiva Habitate, care să includă măsuri concrete pentru conservare, reproducere ex situ, reabilitarea habitatelor și educația comunităților.
- Consolidarea cooperării interinstituționale pentru combaterea pescuitului ilegal, prin operaționalizarea unor echipe mixte formate din autorități de control (ANPA, ARBDD, GNM, Poliția de Frontieră) cu atribuții clare, dotare logistică adecvată și coordonare periodică. Se recomandă extinderea utilizării tehnologiei (drone, camere, GPS) și înființarea unor centre regionale de răspuns rapid în Delta Dunării.
- Reglementarea și monitorizarea strictă a lanțului comercial al produselor din sturion, inclusiv prin înregistrarea și trasabilitatea genetică a tuturor exemplarelor din acvacultură, testarea ADN a produselor (carne, caviar) de pe piață și încurajarea certificării „sturion de crescătorie”. Se impune clarificarea diferenței între produse legale și cele provenite din braconaj.
- Susținerea fermelor de sturioni în activități de conservare genetică, prin crearea unei bănci genetice naționale și selecția exemplarelor valoroase pentru reproducere asistată. Eliberarea de puiet ar trebui să fie ghidată de criterii științifice și monitorizată pe termen lung.
- Întărirea capacității autorităților de control prin alocarea de resurse suplimentare, formarea continuă a personalului și introducerea de mecanisme interne de integritate pentru prevenirea corupției. Este necesară digitalizarea bazelor de date și interoperabilitatea instituțiilor care instrumentează cazuri de braconaj.
- Încurajarea colaborării între autorități, societatea civilă și entități private, inclusiv pentru sprijin logistic, monitorizare comună și campanii de informare. Se recomandă implicarea ONG-urilor și comunităților în supravegherea zonelor vulnerabile și în documentarea cazurilor de braconaj.
- Reabilitarea habitatelor și restaurarea coridoarelor de migrație, prin proiecte comune cu țările riverane pentru crearea de pasaje pentru pești la baraje, refacerea zonelor de reproducere și limitarea dragajelor distructive. Este importantă conservarea debitelor și a calității apei în zonele critice pentru sturioni.
- Recunoașterea și valorizarea comportamentelor favorabile față de mediu în rândul comunităților de pescari, prin crearea unor mecanisme de stimulare (recompense, recunoaștere publică, acces prioritar la programe de sprijin) pentru cei care respectă reglementările și colaborează cu autoritățile.
Conservarea acestor specii este o misiune de interes național, dar și un angajament la nivel european. România poate deveni un lider și un exemplu de bună practică în acest sens, printr-o abordare strategică și o voință politică asumată.